Tot ce vrei

 Căcat! Dacă stai mai mult de 30 de secunde fară să te prefaci şi îţi iei 5 din ele să recunoşti cum e treaba, ajungi să recunoşti că trăieşti degeaba... Acum, iei drept fapt trăirile de la început până în prezent.
 Ai vreo 10-12, (depinde de câte ori ai fost scăpat în cap, asta influenţând pe la ce vârstă ajungi să fii conştient de lucruri, unii îşi fac majoratul şi tot nu reşesc, cunosc persoane care-s trecuţi de jumatea vieţii) nu te gândeşti decât la biciclete, jocuri şi poate ceva porno. Bineînţeles, trec 2-3 ani şi în mod firesc cele din urmă sunt banalităţi. Biciclete - le-ai avut pe toate, jocuri - poate doar de-a mama şi de-a tata mai sună atrăgător, porno - eşti sătul de labă!
 Ai 15, e timpul să ai prima gagică, la început nu ştie de tine dar după luni de insistenţe câineşti e de acord s-o scoţi la suc. Tu, urmarindu-i practic orice mişcare, ştii tot ce o face să se simtă bine, deci începi să îi bagi poveşti cu personajele ei preferate, că ai şi tu aparat dentar ca al ei dar al tău a ruginit, căcaturi. Greşeala ei a fost că la a doua ieşeală te-a pupat. Nasol, are limba prea groasă,îţi zici.
 18 acum, mai ai un şut şi intri în viaţă. Te loveşte o serioziate şi anul ăsta ţi-l petreci învăţând, cu gândul că altfel n-o să fie treaba chiar roz. Iei bac-ul şi continui treaba. Viaţă de stundent coaie, asta ai auzit tu că trebuie trăită, aşa s-au inventat extazy şi filmele porno, pula mea, ai uitat că tre' să tragi de tine ca să ai ce trage pe tine mai peste ani. Până la urma află şi ai tăi că de 4 ani eşti tot în primul an. Acu-i căcatul praf, tre să te aduni şi să termini ce-ai început.
 28. Deja ai chiria ta, maşina şi femeia care aşteaptă s-o ceri de ceva timp. În luna de miere dai peste două lesbiene şi te prinde nasoala. Oricum nu erai bărbat dacă ratai şansa aceea.
 Ai 51 şi ai 3 copii cu care nu prea ai schimbat filozofii până acum dar simţi tu că trebuie să le spui cum e viaţa şi că dacă ai avea vârsta lor acum, ai face totul diferit.
 Nu eşti tu bulangiu? ai avut tot ce ai plănuit şi tot nu a fost destul. Aşa cum omul e ipocrit de mic, logic ar fi, în timp să se accentueze sentimentul. Astfel, ştii imaginile sau citatele din unii mai citiţi ca tine? Alea de zic că dacă ai fi inţelept de mic şi dacă ai da mai multă importanţă lucrurilor care par neimportante în anumite momente ai înţelege de fapt ce înseamnă viaţa sau ceva? Muism!

nonsens

Și încerc câteodată să par profund, să mă gândesc în câte locuri mă poate purta mintea și ciupesc din fiecare idee câte puțin,  normal, sunt neînvățat, nu aș putea să înțeleg ceva în ansamblu, nu pot ajunge să asimilez întregul. Uneori mi-e milă de mintea mea când face comparații, când trage concluzii. Am ajuns să mă comport într-un mod la care mă gândeam cu scârbă, pe care îl consideram nedemn. Am judecat pe alții crezând că am suferit mai mult și mi se cuvine. Nu poți trage concluzii, nu poți ajunge la consens pentru că nu există consistență. Poți doar să încerci să socotești că e mai bine să-ți asumi.

Muie

Bă, a trecut un an şi eu tot aici sunt. Mă gândeam că pe vremea asta invenţia mea revoluţionară m-ar fi umplut de bani ca să nu muncesc niciodată. S-au trezit nişte unii să patenteze veceul cu cotiere înaintea mea. Pe mine mă doare spatele când stau pe veceu aplecat înspre înainte şi am zis că ar fi o idee măreaţă să ai spătar şi cotiere pe veceu dar se pare că îl folosesc numai handicapaţii. Nu mai contează... să vă mai spun câte ceva că eu am mai îmbatrânit un an dar voi tot proşti aţi rămas. Am călătorit prin ţări nemaivăzute, am admirat locuri neatinse de om şi am întâlnit dar eradicat prostia în formă primordială. În timpul ăsta, în aventurile nemaivăzute s-au petrecut multe lucruri ciudate pe care le voi povesti altcuiva şi Fifty Shades of Grey a înnebunit toate pizdele.

Altruism

Şi te gândeşti că eşti prea tânăr frate, nu are rost să te gândeşti la lucrurile astea acum. Încerci să te gândeşti şi la ce ţi se întâplă bun, la lucrurile frumoase din viaţa ta. Degeaba, sunt prea puţine.
Nu îţi poţi scoate din cap faptul că totul e degeaba, fără rost. Îţi faci planuri, ieşi din şcoală, de sub aripa părinţilor şi intri direct "în direct". Trebuie să iei propriile hotărâri, trebuie să iei decizii care te vor afecta serios şi vor avea impact decisiv în timp.
Te gândeşti că trebuie să îţi alegi ca profesie ceea ce îţi place, că nu vrei să vii seara acasă ca taică-tu, trist şi plin de nervi, că trebuie să faci ceea ce ţi-ai ales să faci din plăcere. Treci peste asta, în privinţa locului de muncă te-ai hotărât. La un moment dat trebuie să îţi întemeiezi şi o familie, un partener cu care să ai unele lucruri în comun, poate şi un copil după ceva timp.
Parcă totul prinde o formă acum, zâmbeşti satisfăcut şi îţi imaginezi cum ar decurge totul.  Căcat, te loveşte deodată şi te ia dracu de nervi. Da, faci tot ce ţi-ai propus şi pe urma?
Pe urmă mori ca prostul, deci logic,  ai făcut totul degeaba. Unii ipocriţi îţi vor spune că nu e adevărat, că tot ce ai realizat va rămâne urmaşilor tăi. Un căcat! Nimeni nu a făcut vreodată ceva pentru cei ce aveau să-l urmeze ci pentru bunăstarea lui şi eventual bunăstarea celor ce-l înconjurau. Nimeni nu-şi va rupe spatele pentru ca urmaşii urmaşilor lui să aibă ce mânca, nu există asemenea altruism şi bunătate. Şi până la urmă dacă eu m-am distrus psihic ca să realizez un căcat, ei de ce pula mea nu ar face la fel? Ce au făcut ei să merite respectul şi munca mea, să aibă totul gata pregătit? Şi aşa revii la starea precedentă. Te gândeşti la spusele unui prieten bun: " A munci toată viaţa ca un sclav pentru ca la sfârşit să mori tot ca un câine, e ca şi cum ai munci toată viaţa pentru a-ţi permite un pistol mai frumos ca al celorlalţi după care să îl îndrepţi spre tâmplă şi să tragi, dar cel puţin pistolul tău avea gloanţe de aur".
Nu, nu treci printr-o stare depresivă, e adevărul şi nu există tratament pentru aşa ceva, nu lua în seamă teleshopping-ul. Cine te contrazice mănâncă cacat!

Adevărata natură

Într-o  lume în care toţi arată exact la fel se întâmplă să existe Grovd. Grovd e genul care nu dezvoltă relaţii, niciun fel de relaţii. Nu poate simţi nimic. Când era mic mă-sa l-a întrebat ce şi-ar dori cel mai mult iar ea şi tatăl lui vor încerca să-i îndeplinească dorinţa. El a răspuns că ar vrea să aibă faţa lu' ta-su.
Ce frumos din partea ta să-ţi priveşti tatăl ca pe un model de urmat în viaţă, spune ea înainte ca el să termine ce avea de spus.
Uneori simt că ar trebui să îi rup pielea de pe craniu şi să o port eu, spuse el cu un ton dezinvolt, aşa simt că e bine.
Mă-sa a fugit îngrozită la ta-su povestindu-i ce îşi doreşte odrasla lor cel mai mult în viaţă. N-au stat prea mult pe gânduri şi l-au internat la nebuni. Grovd nu era prost, din contră, avea iq-ul cât ambii părinţi la un loc.
Ajuns la nebuni, este dus în toate camerele pentru a face cunoştinţă cu ceilalţi pacienţi.
Ziua s-a încheiat iar Grovd este condus spre camera lui. Erau două paturi. În partea stângă se afla o persoană dar era acoperită în totalitate cu pătura iar în partea dreapta era patul lui.
Se aşează în pat şi închide ochii atingându-şi vârful degetelor de la mâna stângă cu degetul mare de la aceeaşi mână. Era singurul lucru pe care îl putea simţi. În felul acesta ignora tot ce se afla în jur şi se putea concentra la lucrurile cu adevărat importante.
Grovd murmură nişte numere. 67...81...111. Da, aşa ar trebui să fie. Deşi...încă nu m-au dus să-l cunosc pe cel care conduce locul ăsta iar asta e curios. Colegul de cameră îl aude dar nu vrea să se dea de gol aşa că nu iese de sub pătură dar o ridică puţin, suficient cât să îi poată observa miscările.
A doua zi Grovd întreabă câteva persoane dacă l-au întâlnit vreodată pe doctorul care conduce spitalul dar a primit doar raspunsuri negative şi greu de înţeles. Asta îl făcea să creadă ca ceea ce bănuia el era corect. Pentru a ajunge la director a trebuit să înghită un şobolan şi să lege o infirmieră de gardul spitalului, încă nu ştiu de ce a înghiţit şobolanul...
Planul a reuşit iar Grovd a ajuns la director. La câteva secunde după ce a intrat pe uşă, Grovd l-a înjunghiat pe director în spatele capului şi i-a smuls pielea de pe craniu. În urma ţipetelor înfiorătoare gărzile au intrat şi văzându-l pe director mutilat l-au împuşcat pe Grovd de 37 de ori în inimă.
După ce a căzut mort aceştia s-au apropiat doar ca să descopere cel mai îngrozitor lucru.
Directorul arăta demonic sub masca care i-a fost smulsă de Grovd. Uitându-se unii la alţii, aceştia şi-au văzut pentru prima oară adevăratele feţe şi asta din cauză că directorul era mort. Nimeni nu arăta la fel, asta vedeau ceilalţi din cauza unei halucinaţii induse de doctor. El conducea şi împrejurimile cu ajutorul unor oameni care pretindeau că ajută poporul.
Grovd era singurul care putea vedea adevăratele feţe ale oamenilor iar când era mic şi îşi dorea faţa tatălui său, era din cauză că faţa lui era schingiută.
Final!

- Şi de unde ştii tu lucrurile astea?
- Mai ştii colegul de cameră al lui Grovd?
- Da.
- Eram eu.