Teoria imprevizibilului

În vremea în care planeta era într-o destrăbălare crescândă dar nimănui nu părea să-i pese, se născu Matreea.
Matreea nu a fost foarte norocoasă în viaţă, părinţii au abandonat-o la naştere şi nici fizicul nu o ajuta prea mult însă avea dăruinţă şi un curaj uimitor iar asta urma să ne afecteze pe toţi.
Până ce Matreea a ajuns la maturitate, nivelul degradării era nemăsurabil. Oamenii începeau să moară din cauza bolilor, în special femeile, ele erau purtătoarele şi mureau repede dar infectau câteva zeci de bărbaţi între timp. Rasa umană era pe cale de dispariţie, mai erau doar câteva zeci de femei iar bărbaţi înca pe atât.
Matreea era singura fiinţă pură, nimeni nu o atinsese vreodată, lumea nici nu ştia dacă era umană şi simţea ea în interiorul inimii că ea poate face ceva, poate fi schimbarea. Coincidenţa inexplicabilă face că Nitruţ trecea plictisit, cu mâinile în buzunar şi lovind pietrele cu piciorul prin oraş.

Matreea auzind acestea a fugit într-un suflet să-l întâlnească pentru că era sigură că el are soluţia anti-dispariţiei rasei umane. Matreea intră în bodegă, Nitruţ îşi toarnă wiskey peste care adaugă fin puţină apă de la robinet. Fata încearcă să intre în discuţie cu el dar acesta o întrerupe spunându-i că ştie de ce îl caută şi îşi aprinde o ţigară. Sunetul tutunului arzând putea tăia tensiunea din încăpere şi uimirea de pe feţele celorlalţi.
Eu nu te-am căutat până acum deoarece ceea ce trebuie să faci tu pentru a salva omenirea nu este deloc usor si mai ales onorabil, îi explică acesta. După cum ştii, eşti singura femeie rămasă pură şi printre puţinele rămase în viaţă, apropiindu-se şi mângâindu-i obrazul încerca să-şi facă curaj să îi spună.
Pentru a salva omenirea trebuie să le extragi tuturor bărbaţilor sămânţa rea din ei, după care să le dăruieşti tuturor câte un copil.
Matreea stă pe gânduri o clipă dar răspunde imediat că o să o facă.

Ceea ce trebuie să întelegem noi nu e gestul şi sacrificiul făcut de Matreea ci că aceasta a salvat omenirea dar a rămas necunoscută. Ar trebui să ne gândim oare câte servitoare, gunoiere, mâicuţe şi alte creaturi pe care noi proştii le dispreţuim au salvat lumea dar au rămas anonime?

Centrul afectiv

Şi stai liniştit pe scăunelul confortabil. Nimeni nu te bagă în seamă, toată lumea trece pe lângă tine şi se uită de parcă le datorezi bani. Prin faţa băncii merge încet, ca de obicei, nebuna care vorbeşte singură. Totul pare să fie normal, o zi obişnuită în viaţa de căcat.
Mai tragi o privire la coada interminabilă, căcat, e mai lungă ca ultima oară. Încerci să-ţi găseşti o ocupaţie. Mai verifici odată încăperea, nimic interesant, fetele de la ghişeu joacă nefese în reţea. Observi că lipseşte cineva, singurul care te poate ajuta cu o informaţie la orice bancă, paznicul. O întrebi pe femeia de serviciu ce s-a întâmplat cu el şi-ţi răspunde că a fost concediat din motive indisciplinare, a atenţionat-o pe directoare în legătură cu împrumutul unui client care îi era prieten. Împrumutul era fraudulos.
După o vreme găseşti ocupaţie. Roboţelului la care îţi plăteşti facturile îi pâlpâie ochii şi gura într-un mod încântător. Te uiţi la el timp de 10 minute. Roboţelul începe să te irite. Te uiţi înspre ieşirea băncii, baba nebună vorbeşte cu o persoană. Nu mai pare nebună, gesticulează încercând să explice ceva de care cealaltă persoană pare interesată.
Eşti nedumerit, nu eşti sigur dacă totul se petrece doar în mintea ta sau e realitate. Transpiri, te înroşeşti, eşti paranoic. Te uiţi încă odată la roboţel iar el îţi râde în faţă. Te ridici de pe scaun, spargi geamul pe care scrie spargeţi în caz de incendiu şi iei toporul. Te opreşti lângă el şi începi să îl loveşti cu sete, după 4 lovituri de topor, din roboţel ies bani ca din aruncătorul de mingi.
Dupa 30 de secunde poliţia te apasă pe cap, îndesându-te în maşină. Nu înţelegi nimic şi întrebi un poliţist ce s-a întamplat. Acesta îţi răspunde că eşti acuzat de tentativă de jaf armat.
Nebuna trece prin faţa geamului maşinii, vorbeşte singură ca de obicei.