Dezbaterea

Ce-ai frate? Timp am destul, am 21 acu, pe la 24 iau bacu, la 30 ies din facultate si mă fac om. Abia atunci începe viața, adică oricum nu cred că am vreo șansă până atunci, bag de seamă că majoritatea pe la 30 de ani încep să se afirme, să facă ceva cu ei. Îmi aprind o țigară și-mi îndrept pixul spre foaie, uite, vă gasesc imediat cel puțin 20 de motive pentru care nu are rost să te obosești înainte de 24, zic eu încrezător cu sprânceana ridicată spre masa unde se aflau ei. Unul cărunt, altul la mijlocul vieții.
 Te rog, continuă, îmi zice cel bătrân. Încerc să găsesc un singur motiv dar nu îmi vine nimic în minte.
 Bine, poate nu ai nevoie chiar de 20 de lucruri care să îți țină ca pretext pentru faptul că faci parte din generația care gândește în loc să facă, spune-mi câteva lucruri care te împiedică să te apuci de viață la vârsta asta. Zâmbește sarcastic cel în mijlocul vieții dând din cap, înțelegându-se din priviri cu cel în vârstă.
 Poate pare că nu am avut contact cu viața reală încă, nu încerc să par ignorant sau ceva, însă nu e nevoie să mă luați peste picior. Până la urmă acesta este și motivul pentru care facem asta, să încerc să înțeleg ce e de făcut în continuare, m-am blocat ca majoritatea celor de vâsta mea.
 Eu am 44 de ani și nu îmi ajunge timpul pentru nimic, rândul tău. Facem concurs de etalat lucruri evidente acum sau ce? Din nou sarcastic.
 Încep să tremur de nervi și aproape îmi pierd calmul, rup pixul și încerc să continui conversația.
Am prieteni prin diferite țări care simt la fel ca mine.
 Eu am câștigat un meci de ping-pong în liceu, rândul tău.
Scrâșnesc din dinți și mototolesc foaia, mă ridic să o arunc la coș. Îmi mai aprind o țigară.
 Bătrânul îmi face semn să mă calmez. Nu o lua personal, subiectul ești tu, însă motivul pentru care facem asta e altul, îmi zice cu o voce răgușită.
Nu mai înțeleg nimic, le zic ridicând mâinile și strâmbând din gură. Eu v-am rugat să veniți pentru a asculta câte ceva din experiența voastră de viața. Ceea ce nu prea ne-a ieșit până acum, apropo. 
 Asta este adevărat dar motivul pentru care am acceptat noi este altul. Dar lăsăm asta pe mai târziu, spuneai de prietenii tăi plecați afară.
 Da, voiau să se descurce singuri să înțeleagă cum e viața înainte să se hotărască cum să o trăiască.
 Și, au înțeles ceva? Ce părere și-au făcut până acum?
 Păi dacă stau să mă gândesc mai bine nu prea le-a ieșit.
 De ce spui asta?
 Păi au trecut de vârsta la care și-au propus să iasă în față... Zâmbesc puțin forțat.
 De ce zâmbești?
 Mi-am amintit un mesaj primit de la un prieten, scot telefonul și îl citesc.
 ”E ora 1:00 și am muncit toată ziua ca un câine....Mâine, adică azi la ora 6 trebuie să mă duc la muncă și voi avea aceeiași zi. Ce căcat, asta sigur nu e ceea ce visam, ne auzim când o să am timp liber, nu prea curând, oricum.”
 Indiferent de ce îți spun ceilalți, totul trebuie făcut într-o oarecare ordine, nu asculta de nimeni și bazează-te numai pe tine. Îmi zice bătrânul cu o urmă de satisfacție în voce.
 Încep să cred că întâlnirea noastră a atins punctul culminant, le spun. Cred că acum am înțeles motivul dezbaterii.
 Ne-am dat seama de asta din momentul în care ai scos telefonul să citești mesajul prietenului tău îmi spun amândoi satisfăcuți.
 Noi tot timpul ăsta am vorbit despre înțelegere, timp și putere! Exclam bucuros ca un copil.
 Asta a fost una din puținele conversații pe care le-am savurat, mă miră faptul, spune sarcasticul.
 Știam de la început că vom ajunge la o concluzie comună, nu am îmbătrânit degeaba.