Întotdeauna prost

Și oricând aveam o problemă și mă simțeam neîndreptățit, neînțeles, urât sau luat în derâdere de către cineva, de fiecare dată mă gândeam " Pf, de abia aștept să traversez perioada de căcat adolescent, să ajung odată la normalitate, la oamenii deștepți, acolo nu există neînțelegeri, certuri pentru cine are încălțări mai scumpe, sau ură nefondată, ei sunt  maturi, corecți și peste toate, ei duc greutatea în spate dom'le, ei sunt exemplul. Au copii și mașini, locuri de muncă și prieteni, portofel cu bani în el, cumpără mâncare și haine, hrănesc câinele și ne plătesc excursiile la Cheile Bicazului, tot ce trebuie. De abia aștept! "
Salut! 10 ani mai târziu, sunt aici. Ce crezi? Un căcat, serios, un căcat. Nu îmi vine să cred cât de nedezvoltați sunt semenii bă. Ți se părea nasol că bălosul coșuros și puturos arunca cu muci în tine? Că mirosea a lapte acru și că blugii lui reflectau lumina din cauza jegului? Exista scuza suprema, era "perioada aceea,vârsta".
Acum ce? Acum au 40 ,50 de ani, răutate provocată de frustrare, imbecilitate, ură, analfabetism covârșitor, certuri ca la ușa cortului între oameni în toată firea. Dacă îndrăznești să corectezi sau poate să oferi sugestii când observi  dezinformare sau frânturi de informații ori informații total greșite împraștiate grosolan și insistent vei fi cu siguranță marginalizat. Se vrea prostie, se vor proști, 90 % din ei nu acceptă altă părere dacă li se spune că greșesc, ba mai mult, chiar dacă li se expune pe hârtie, în fața ochilor, dovada faptului că greșesc, acest lucru nu face decât ca ei să creadă și mai mult că dreptatea le aparține, creierul (și așa pricăjit) se închide și pur și simplu și nu mai ascultă de rațiune, rămân blocați pe mândrie și pe concepția că nu se poate să știe altul mai bine (studiu dovedit).
Cel mai nesimțit lucru e că nemerituoșii aceștia, involuntar dar inevitabil iși vor educa exact în același mod și copiii, doar că rezultatul va fi tragic pentru că aceștia vor dobândi învățăturile părinților dar le vor "upgrada" într-un mod foarte prost, cred ca putem spune că le vor "downgrada". Toate cretinătățile și lucrurile prost învățate vor fi transmise mai departe de zeci de ori mai rău și stâlcit, cu lipsuri și informații foarte eronate. Se numește involuție și este în trend în România, ai vrea să spui că de mult se petrece asta dar nu, o singura generație a nenorocit trecutul, prezentul și viitorul recent al României.
Îți spun pe scurt care generație pentru că bănuiesc că nu o să te prinzi singur. E generația care a fost crescută ca multe alte generații înaintea lor de altfel, într-o anumită perioadă restrictivă, poate anevoioasă cum pretind mulți. Ceva "revoluționar" s-a întâmplat și au primit libertate cu care nu au știut ce să facă. Au făcut ce i-a dus capul, au început să citească mai puțin, să muncească mai puțin dar să vrea mai mult, iar dacă nu li s-a dat și-au luat, au furat.
Da, ei sunt varicele și nu "generația internet sau smartphone" noi am fost educați de ei, tineri profesori analfabeți și politicieni cu teze plagiate, tot ce au văzut la ei au făcut.
Uită-te-n jur, promit că nu mint.

Ești prost ?

  Știi cum un prost face mereu aceeași greșeală iar un deștept întotdeauna altă greșeală?
 Deja te-ai blocat după prima propoziție și ai mai citit-o odată ca să înțelegi? Ieși, n-am nevoie să fii exemplul care confirmă regula.
 Simți că persoanele de lângă tine sunt frustrate, triste și nervoase zilnic  dar nu fac un căcat să schimbe ceva in acest sens? Fii fericit, ai cel puțin mai mult succes în viață decât ei.
 Acum, nu mă înțelege greșit și atunci când ești pe bancă-n parc și bârfești toți trecătorii te simți un Cioran mai mic.
 Dacă ești suficient de corect și conștient de propriile capabilități, dacă recunoști atunci când greșești, n-ai un caracter jegos, recunoști ușor greșelile gramaticale, te exprimi corect și fluent și ești în stare să gândești o formulare mai bună de că, (virgulă) copiii, felicitări, ai cel puțin mai mult succes în viață decât ei.
 Dacă nu mori de ciudă când cel de lângă tine realizează un căcat, dacă nu găsești nod in papură la orice, daca nu ești gică contra la toate ideile prietenilor și dacă nu pretinzi că știi căcat atunci când tu ai citit în ultimii ani doar ambalajul baxului de hârtie igienică roz, de șters geamurile, felicitări, ai cel puțin mai mult succes in viață decât ei.
 Probabil ai făcut ceea ce ei nu vor face niciodată, îi zice evoluție, mergi odată cu ideile și le adaptezi situației, inevitabil te paște succesul. Nu poți fi inteligent și mizer în același timp.
 Cred că inteligența e înțeleasă greșit, inteligent nu e sinonim cu geniu. Dacă ești inteligent, involuntar vei duce o viață bună.
  Involuntar vei uita greșeala pe care a facut-o X, involuntar te vei calma după ce ai uitat cheile mașinii în mașina încuiată, involuntar vei trece peste ziua proastă și nu o vei încheia cu nasul înfipt adânc în cur.
 Bag de seamă că iar lungesc frustrările și se pierde perspectiva narativă. Toată lumea vrea să aibă o viață bună, fără griji și probleme, Grasu X îi zice drumul spre succes. Cine nu reușește nu e blestemat de bunul dumnezeu sau e ghinionist din naștere, îi zice prostie și este ereditară.
 Ideea e că nu ai ce să faci, prostia are vreo 13 miliarde de ani și încă are o forță devastatoare asupra populației ordinare.
 Fugi!

Continuare

  Da, acu' te gândeşti că a trecut atât de mult timp şi n-ai înţeles nimic de fapt, iţi faci din ce în ce mai mulţi nervi şi în curând o să îţi pierzi minţile.

  Ei n-au nicio şansă, sunt fără speranţă, degeaba te speteşti să-i faci să inţeleagă, n-au niciun obiectiv.   Dacă ai curajul să ii întrebi care e continuarea, ce fel de rost au ei s-ar putea să nu ieşi intreg, psihiatric vorbind, crede-mă, am fost la limită.

  Frate, cel mai grav e că trăieşti printre ei, inevitabil te vei molipsi. Tu te lupţi, te cred, dar eşti Don Quijote, armele tale-s de carton, Oare nu se intreabă niciunul de ce mama dracu' trăieşte, ce rost are?

  Răspunsul este evident şi absolut nu. În momentul când discuţia duce către subiectul menţionat creierul lui percepe asta ca pe o ameninţare, creierul uman percepe jena ca pe o ameninţare şi devine, evident, defensiv ofensându-te .

  De fapt, cred că majoritatea cunoscuţilor tăi suferă de un sindrom ce n-are rost să-l numesc că ei oricum nu au de unde şti de el, ăla de creierul lor le spune că nu-s proşti, le dă incredere şi astfel ei se supraestimează când de fapt nu ştiu căcat. Se aplică zicala "oamenii proşti habar n-au că-s proşti".
 Bun, spuneam că ei nu au nici măcar curiozitatea să se întrebe de ce trăiesc, pe bune, ce rost ai tu ca om? E o idee care mă obsedează de când bate soarele.
 "Trăieşte, înmulţeşte-te şi mori"? nu boss, nu ăsta-i scopul tău. Adică ia cana de exemplu, cana există ca să torni chestii pe gât mai uşor, să nu trebuiască să lingi apa din baltă ca prietenii necuvântatori, Tu?  Ce fel de beneficiu aduci tu planetei? Ai impresia că ajuţi cu ceva universul? Dacă nu ai exista tu nu s-ar schimba nimic, râurile tot ar curge, pădurile tot verzi ar fi, leul tot rege in junglă. Deci, ce rost ai?

 Te gândeşti că a trecut mult timp de când îţi pui întrebări de genul şi logic ar fi să ai răspunsuri dar nu, tu nu înţelegi nimic când restul par să aibă deja raspunsurile. Ce dracu, iei în calcul şi faptul că tu ai putea fi prostul suprem şi-ţi întrebi colegul de la birou dacă el are gânduri la fel de negre. După ce soarbe o gură satisfăcătoare de cafea, îţi răspunde sec că ce nu îl interesează nu îl poate afecta,
  Punct!

Tot ce vrei

 Căcat! Dacă stai mai mult de 30 de secunde fară să te prefaci şi îţi iei 5 din ele să recunoşti cum e treaba, ajungi să recunoşti că trăieşti degeaba... Acum, iei drept fapt trăirile de la început până în prezent.
 Ai vreo 10-12, (depinde de câte ori ai fost scăpat în cap, asta influenţând pe la ce vârstă ajungi să fii conştient de lucruri, unii îşi fac majoratul şi tot nu reşesc, cunosc persoane care-s trecuţi de jumatea vieţii) nu te gândeşti decât la biciclete, jocuri şi poate ceva porno. Bineînţeles, trec 2-3 ani şi în mod firesc cele din urmă sunt banalităţi. Biciclete - le-ai avut pe toate, jocuri - poate doar de-a mama şi de-a tata mai sună atrăgător, porno - eşti sătul de labă!
 Ai 15, e timpul să ai prima gagică, la început nu ştie de tine dar după luni de insistenţe câineşti e de acord s-o scoţi la suc. Tu, urmarindu-i practic orice mişcare, ştii tot ce o face să se simtă bine, deci începi să îi bagi poveşti cu personajele ei preferate, că ai şi tu aparat dentar ca al ei dar al tău a ruginit, căcaturi. Greşeala ei a fost că la a doua ieşeală te-a pupat. Nasol, are limba prea groasă,îţi zici.
 18 acum, mai ai un şut şi intri în viaţă. Te loveşte o serioziate şi anul ăsta ţi-l petreci învăţând, cu gândul că altfel n-o să fie treaba chiar roz. Iei bac-ul şi continui treaba. Viaţă de stundent coaie, asta ai auzit tu că trebuie trăită, aşa s-au inventat extazy şi filmele porno, pula mea, ai uitat că tre' să tragi de tine ca să ai ce trage pe tine mai peste ani. Până la urma află şi ai tăi că de 4 ani eşti tot în primul an. Acu-i căcatul praf, tre să te aduni şi să termini ce-ai început.
 28. Deja ai chiria ta, maşina şi femeia care aşteaptă s-o ceri de ceva timp. În luna de miere dai peste două lesbiene şi te prinde nasoala. Oricum nu erai bărbat dacă ratai şansa aceea.
 Ai 51 şi ai 3 copii cu care nu prea ai schimbat filozofii până acum dar simţi tu că trebuie să le spui cum e viaţa şi că dacă ai avea vârsta lor acum, ai face totul diferit.
 Nu eşti tu bulangiu? ai avut tot ce ai plănuit şi tot nu a fost destul. Aşa cum omul e ipocrit de mic, logic ar fi, în timp să se accentueze sentimentul. Astfel, ştii imaginile sau citatele din unii mai citiţi ca tine? Alea de zic că dacă ai fi inţelept de mic şi dacă ai da mai multă importanţă lucrurilor care par neimportante în anumite momente ai înţelege de fapt ce înseamnă viaţa sau ceva? Muism!

nonsens

Și încerc câteodată să par profund, să mă gândesc în câte locuri mă poate purta mintea și ciupesc din fiecare idee câte puțin,  normal, sunt neînvățat, nu aș putea să înțeleg ceva în ansamblu, nu pot ajunge să asimilez întregul. Uneori mi-e milă de mintea mea când face comparații, când trage concluzii. Am ajuns să mă comport într-un mod la care mă gândeam cu scârbă, pe care îl consideram nedemn. Am judecat pe alții crezând că am suferit mai mult și mi se cuvine. Nu poți trage concluzii, nu poți ajunge la consens pentru că nu există consistență. Poți doar să încerci să socotești că e mai bine să-ți asumi.