Centrul afectiv

Şi stai liniştit pe scăunelul confortabil. Nimeni nu te bagă în seamă, toată lumea trece pe lângă tine şi se uită de parcă le datorezi bani. Prin faţa băncii merge încet, ca de obicei, nebuna care vorbeşte singură. Totul pare să fie normal, o zi obişnuită în viaţa de căcat.
Mai tragi o privire la coada interminabilă, căcat, e mai lungă ca ultima oară. Încerci să-ţi găseşti o ocupaţie. Mai verifici odată încăperea, nimic interesant, fetele de la ghişeu joacă nefese în reţea. Observi că lipseşte cineva, singurul care te poate ajuta cu o informaţie la orice bancă, paznicul. O întrebi pe femeia de serviciu ce s-a întâmplat cu el şi-ţi răspunde că a fost concediat din motive indisciplinare, a atenţionat-o pe directoare în legătură cu împrumutul unui client care îi era prieten. Împrumutul era fraudulos.
După o vreme găseşti ocupaţie. Roboţelului la care îţi plăteşti facturile îi pâlpâie ochii şi gura într-un mod încântător. Te uiţi la el timp de 10 minute. Roboţelul începe să te irite. Te uiţi înspre ieşirea băncii, baba nebună vorbeşte cu o persoană. Nu mai pare nebună, gesticulează încercând să explice ceva de care cealaltă persoană pare interesată.
Eşti nedumerit, nu eşti sigur dacă totul se petrece doar în mintea ta sau e realitate. Transpiri, te înroşeşti, eşti paranoic. Te uiţi încă odată la roboţel iar el îţi râde în faţă. Te ridici de pe scaun, spargi geamul pe care scrie spargeţi în caz de incendiu şi iei toporul. Te opreşti lângă el şi începi să îl loveşti cu sete, după 4 lovituri de topor, din roboţel ies bani ca din aruncătorul de mingi.
Dupa 30 de secunde poliţia te apasă pe cap, îndesându-te în maşină. Nu înţelegi nimic şi întrebi un poliţist ce s-a întamplat. Acesta îţi răspunde că eşti acuzat de tentativă de jaf armat.
Nebuna trece prin faţa geamului maşinii, vorbeşte singură ca de obicei.