Boschetarul Învins

Gata perioada de reculegere, mi-am permis să o lungesc cu o zi şi-mi cer iertare.

Am zis să dau o tură prin oraş, poate gasesc ceva interesant de făcut. După câteva zeci de minute pierdute şi ţigări fumate pe jumate că îmi degerau mâinile din cauza temperaturilor nesimţit de joase, am zis să caut să pun ceva pe mine. Mă uit în zare şi văd boschetarul. Ce crezi că m-am gândit? Ăsta e sătul de foame, bolnav, pricăjit, teoretic e neajutorat, o pradă uşoară.
Mă apropii de dânsul să-i sustrag şuba petecită dar calc pe o frunză şi mă compromit. Ăsta aruncă şuba şi pe dedesubt ce zici?omu purta costum şi era impecabil.
Începe sângeroasa luptă. Eu execut un Chu-Cha (atacul tigrului alb) el un Chai-Sing (furia cocoşului sălbatic) şi continuăm cu alte măestrii marţiale greu de explicat. După zile întregi şi după ce am luptat vitejeşte l-am răpus. Acu, curios din fire, am căutat în buzunarul ascuns în căptuşeală un act, ceva să aflu şi eu cine dracu a fost boschetarul învins. Nu găsesc nimic, iau şuba şi îmi continui drumul. Am petrecut zile întregi încercând să aflu despre misteriosul nenorocit până când mi-am dat seama ce trebuia să fac. Să îi întreb pe Cei Ce Ştiu Tot,  gunoierii, cum îi cunoaşteţi voi. Îl mituiesc pe JIJI cu câţiva saci menajeri şi alfu tot.
Boschetarii nici măcar nu există, mi-a zis el. Toţi sunt oameni cu nevoi speciale. Preoţi curioşi, soţi sătuli de căminul conjugal, surori gravide cu taţi şi în cazuri ca al meu, agenţi sub acoperire.

Să nu aveţi niciodată încredere în  boschetari, nu sunt cine credem noi că sunt!