nonsens

Și încerc câteodată să par profund, să mă gândesc în câte locuri mă poate purta mintea și ciupesc din fiecare idee câte puțin,  normal, sunt neînvățat, nu aș putea să înțeleg ceva în ansamblu, nu pot ajunge să asimilez întregul. Uneori mi-e milă de mintea mea când face comparații, când trage concluzii. Am ajuns să mă comport într-un mod la care mă gândeam cu scârbă, pe care îl consideram nedemn. Am judecat pe alții crezând că am suferit mai mult și mi se cuvine. Nu poți trage concluzii, nu poți ajunge la consens pentru că nu există consistență. Poți doar să încerci să socotești că e mai bine să-ți asumi.

Muie

Bă, a trecut un an şi eu tot aici sunt. Mă gândeam că pe vremea asta invenţia mea revoluţionară m-ar fi umplut de bani ca să nu muncesc niciodată. S-au trezit nişte unii să patenteze veceul cu cotiere înaintea mea. Pe mine mă doare spatele când stau pe veceu aplecat înspre înainte şi am zis că ar fi o idee măreaţă să ai spătar şi cotiere pe veceu dar se pare că îl folosesc numai handicapaţii. Nu mai contează... să vă mai spun câte ceva că eu am mai îmbatrânit un an dar voi tot proşti aţi rămas. Am călătorit prin ţări nemaivăzute, am admirat locuri neatinse de om şi am întâlnit dar eradicat prostia în formă primordială. În timpul ăsta, în aventurile nemaivăzute s-au petrecut multe lucruri ciudate pe care le voi povesti altcuiva şi Fifty Shades of Grey a înnebunit toate pizdele.