Subscribe:

Labels

duminică, 13 ianuarie 2013

Vrei să te iau de soţie?

Poate nu ştiaţi că acu e şmecher să te căsătoreşti la 19-20 de ani. Şi nu oricum, cererea trebuie să aibă loc într-un loc de vis, extraordinar de romantic, undeva sub claritatea lunii cu vreo 2-3 ponei roz zburdând iar din cer să pice petale de trandafir şi stelele să cânte cel mai romantic cântec.
Dar mai importantă ca toate astea e acţiunea în sine, momentul când e cerută mândra. Neapărat tre să stai în genunchi iar inelul să pice de undeva din cer, sau să fie ascuns în tocul pantofului ei şi când se împiedică, pentru că o să se împiedice poţi să te bazezi pe asta, tocul o să se rupă iar inelul o să se rostogolească într-un mod grandios spre piciorul tău, sunetul lui pe ciment sau unde vă aflaţi voi atunci, să o impresioneze la sânge. Ceva gen my precious varianta feminină, ochii ieşindu-i din cap în timp ce îşi freacă mâinile aşteptând momentul când tu o întrebi.

Acu, eu nu prea înţeleg treaba asta. Adică de ce femeia e cea care trebuie impresionată? De ce să nu fim noi cei impresionaţi?Eu m-am gândit la o cerere mai energică, mai antrenantă.

Locul unde se desfăşoară acţiunea e un pod în flăcări sau ceva, sub pod să fie diferite specii de reptile iar din capătul celălalt al podului să vină plictisit un leu maiestos cu inelul legat de un lanţ cu lacăt la gât. Cheia atârnă la mijlocul podului iar fericita mireasă să aibă nişte cărămizi legate de picioare. Tot ce trebuie să facă e să se grabească pentru ca focul să nu distrugă podul şi dânsa să ajungă friptură pentru frumoasele animale, să sară jumate de metru în sus ca să rupă cheia, apoi să elibereze leul de povara inelului şi în final să ajungă la tine, la capătul podului.
Parcă sună mai mişto cererea mea, a?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu